Modificarea actelor de stare civilă

1. Pentru cetățenii cu domiciliul în străinătate care au pașaportul străin cu alt nume și/sau prenume și dețin actul de schimbare din străinătate exista două situații:

a) Pașaport românesc expirat sau lipsă pașaport:

Condiție: actul de stare civila să se afle în arhiva Serviciului de Stare civilă unde se prezintă solicitantul;

Mod de rezolvare: înscrierea mențiunii de schimbare a numelui/prenumelui prin aprobare din partea D.E.P.A.B.D.

Acte necesare:

∙Cerere;

∙Actul de schimbare a numelui/prenumelui (din străinătate) în original care să conțină apostila conform  Convenției de la Haga, sau supralegalizare, după caz, și xerocopie ( câte una pentru fiecare certificat de naştere si căsătorie, dacă este cazul) ;

∙Traducere autentificată în limba română în original și copii xerox ( pentru fiecare certificat)

∙În situaţia în care nu se poate face dovada cetăţeniei române, se va prezenta adeverința de atestare a statutului de cetăţean român care se obţine, la cerere de la Ministerul Justiţiei, Direcţia cetăţenie.

∙Copia xerox a pasaportului străin;

∙Copia certificatelor de stare civila ( naștere/căsătorie) ;

∙Procură specială ;

b) Pașaport românesc valabil:

Condiție: actul de stare civilă să se afle în arhiva Serviciului de stare civilă unde se prezintă solicitantul;

Mod de rezolvare : înscrierea mențiunii de schimbare a numelui prin aprobare din partea D.E.P.A.B.D.

Acte necesare:

∙Cerere;

∙Actul de schimbare a numelui/prenumelui (din străinătate) – original și xerocopie ( pentru fiecare certificat) ;

∙Traducere autentificată în limba română în orginal și xerocopie ( pentru fiecare certificat);

∙Copie pașaport românesc;

∙Copie pașaport străin;

∙Copie certificat de naștere/căsătorie.

∙Procură specială ;

Notă: În toate cazurile:

Dacă schimbarea numelui s-a făcut prin hotărâre judecătorească străină pronunțată în alte state decât cele ale Uniunii europene și în cele cu care România are tratate de asistenţă juridică, mai întâi se va face recunoaşterea hotărârii străine de către Tribunalul ultimului loc de domiciliu avut în ţară, după care se solicită înscrierea mențiunii de schimbare a numelui la starea civilă competentă.

Procura poate fi data la un notar public din țară, la oficiul consular român din străinătate sau la un notar din străinătate, caz în care procura trebuie sa conțină Apostila conform Convenției de la Haga din 1961, sau dacă țara nu este membră a Convenției de la Haga, Supralegalizarea semnăturii de către oficiul consular român din țară respectivă și Ministerul Afacerilor Externe București.

2. Pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate care au pașaportul străin cu alt nume și/sau prenume și nu dețin acte de schimbare a numelui în străinătate

Condiție: ultimul domiciliu din România în municipiul Cluj-Napoca;

Mod de rezolvare: schimbare de nume pe cale administrativă (Ordonanța 41/2003);

Acte necesare:

∙Dovada privind ultimul domiciliu din țară prin adeverința de la Serviciul de evidență a persoanelor.

∙Pașaportul românesc în original şi copie xerox, sau în situaţia în care nu se poate face dovada cetăţeniei române, se va prezenta adeverinţa de atestare a statutului de cetăţean român care se obţine, la cerere de la Ministerul Justiţiei, Direcţia cetăţenie.

a) prima etapă: Publicarea în Monitorul Oficial;

∙Cerere tip vizată de Serviciul de stare civilă;

∙Copie după certificatele de stare și actul de identitate ( după caz)

∙Chitanțele, în original, privind taxa de publicare în Monitorul Oficial și taxa de ziar.

∙Procură specială (xerocopie) ;

b) a doua etapă: Întocmirea dosarului de schimbare a numelui și/sau prenumele

∙Cerere tip;

∙Copii legalizate după certificatele de stare civilă ( în funcție de solicitare) ;

∙Acte doveditoare privind motivul solicitării;

∙Declarații notariale cu privire la accept ( pentru copiii minori, sau dacă solicită schimbarea numelui de familie comun cu al celuilalt soț, sau alte cazuri)

∙Declaraţie notarială prin care se atestă faptul că nu are datorii faţă de statul român;

∙Certificat de cazier judiciar.

∙Procură specială;

În primul rând, competentă este primăria care are în păstrare actul de căsătorie pentru care s-a pronunțat divorțul în străinătate;

Acte necesare:

∙Cerere;

∙Actul de divorț (din străinătate) în original care să conțină apostila conform Convenţiei de la Haga, sau supralegalizate, după caz,

∙Copie legalizată de un notar public;

∙Traducere autentificată în limba română în original.

În situata în care din sentința de divorț nu reiese numele pe care soții îl vor purta dupa divort, se vor prezenta declaratii pe proprie raspundere din partea ambilor soti, din care sa rezulte numele pe care aceștia doresc sa-l poarte în urma divorțului.

∙Sentința de recunoaştere a hotărârii străine pe teritoriul României, (definitivă şi irevocabilă).

∙Copia certificatelor de stare civilă ( naștere/căsătorie) ;

∙Procură specială ;

Atenţie! Dacă hotărârea se referă la statutul civil al cetăţenilor statului în care au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi sau au fost pronunţate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene ele SUNT RECUNOSCUTE DE PLIN DREPT ÎN ROMÂNIA (Circulara nr. 214529 din 06.04.2005 a I.N.E.P. Bucureşti).

Cererea persoanei interesate se trimite, pentru avizare, la D.E.P.A.B.D. București, de către primăria care a primit-o, însoţită de actele menţionate mai sus, după care se înscrie menţiunea corespunzătoare şi se eliberează noile certificate, după caz.

Notă: PROCURA poate fi dată la la un notar din străinătate, caz în care procura trebuie să conţină: Apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961, sau dacă ţara nu este membră a Convenţiei de la Haga, Supralegalizarea semnăturii de către oficiul consular român din ţara respectivă.

PROCURA poate fi întocmită la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din ţara în care mandantele îşi au domiciliul, reşedinţa, ori se află temporar.

PROCURA va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

∙Numele, prenumele şi domiciliul celui care mandatează;

∙Numele, prenumele şi domiciliul celui care este mandatat;

∙obiectul mandatului, care trebuie să fie special (persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi in vederea depunerii documentelor, pentru înscrierea menţiunii de divorţ pe actul de căsătorie şi/sau de naştere).

Cererea de înscriere a mențiunilor se poate face în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială. În procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi atât în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea menţiunilor, cât şi a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora;

Competentă este primăria care are în păstrare actul de naştere.

Acte necesare:

∙Certificatul ori extrasul de căsătorie eliberat de autorităţile străine, în original cu apostila convenţiei de la Haga, sau supralegalizat, după caz;

∙Copie legalizată a certificatului ori extrasul de căsătorie eliberat de autorităţile străine;

În situaţia în care din Certificatul ori extrasul de căsătorie nu reiese numele pe care soţii l-au purtat în timpul căsătoriei, se vor prezenta declaraţii notariale din partea soţului cetăţen român sau a ambilor soţi, din care să rezulte numele (fiecărui soţ) pe care aceştia s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei (dacă este dată la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostila conform Convenţiei de la Haga, sau supralegalizare după caz);

∙Traducere autentificată în limba română în original a certificatului ori extrasului de căsătorie eliberat de autorităţile străine: Traducerea se va face la un notar public din ţară, la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar străin, în acest din urmă caz trebuind să fie aplicată apostila conform Convenției de la Haga, sau supralegalizare, după caz;

∙Sentinţa de divorţ (din străinătate) în original cu apostila convenției de la Haga, sau supralegalizată, după caz;

∙Copie legalizată după sentinţa de divorţ originală (din străinătate);

∙Traducere autentificată în limba română în original a sentinţei de divorţ ( traducerea va fi făcută în aceleaşi condiţii de apostilare ca şi cea a certificatului de căsătorie);

∙În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii notariale din partea soţului cetăţean român sau a ambilor soţi, din care să rezulte numele fiecăruia, pe care aceştia s-au învoit să-l poarte în urma divorţului (dacă este dată la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostila conform Convenţiei de la Haga sau supralegalizare, după caz);

Hotărârile pronunțate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau țările cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenții bilaterale de asistență juridică în materie civilă sau de dreptul familiei, vor fi recunoscute de plin drept în România, fără a mai fi necesară recunoaşterea acestora de către tribunalul competent şi se vor înscrie în registrele de stare civilă NUMAI CU AVIZUL D.E.P.A.B.D. Bucuresti.

∙Copie a certificatului de naştere;

∙Copie a actului de identitate;

∙Certificatul de deces (din străinătate) în original cu apostila convenţiei de la Haga, sau supralegalizat, după caz;

∙Copie legalizată după certificatul de deces din străinătate;

∙Traducere autentificată în limba română în original a certificatului de deces ( traducerea va fi făcută în aceleaşi condiţii de apostilare ca şi cea a certificatului de deces);

∙Copie a certificatului de naştere, românesc;

∙Copie a actului de identitate;

1. Ţările membre ale UNIUNII EUROPENE: Republica Austria, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Regatul Finlandei, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Italiană, Irlanda, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Portugheză, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Republica Cehă, România, Bulgaria.
2. Ţările cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE, ACORDURI ŞI CONVENŢII BILATERALE: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză, Republica Democrată Coreea, Croaţia, Cuba, Republica Franceză, Republica Moldova, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina.
3. Actele emise de ţările care NU au semnat Convenţia de la HAGA şi nici TRATAT bilateral cu ROMÂNIA vor trebui SUPRALEGALIZATE (supralegalizarea documentului, vizat de misiunea diplomatica a ROMÂNIEI din acel stat sau de către misiunea diplomatica a statului de origine, din România şi supralegalizarea finală a documentului de către Ministerul Afacerilor Externe al României.)

Legislaţie specifică: Ordonanţa de.Guvern. nr. 41/2003, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 persoana al cărei nume sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin menţiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile care îl privesc pe titular, cât şi la cele privind părinţii.

Cererea se depune la primăria care are în păstrare registrul de stare civilă sau la primăria din localitatea de domiciliu.

Aprobarea pentru înscrierea menţiunii se dă de către primarul unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare registrele.

Efectele aprobării se extind asupra copiilor minori şi asupra celuilalt soţ, dacă au nume de familie comun, numai dacă acesta din urma îşi dă consimţământul.Pe baza aprobării, se efectuează menţiune pe marginea actului de stare civilă şi se eliberează un nou certificat, iar cel eliberat anterior se reţine şi se anulează.

Legislaţie specifică: Ordonanţa de.Guvern. nr. 41/2003, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare

Cetatenii romani pot obtine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, in conditiile prezentei ordonante.

Etapa I

Publicarea cererii de schimbare de nume şi/sau prenume în Monitorul Oficial, Partea III

Se face pe baza:

• cererii de publicare , formular tip, a intenţiei de schimbare a numelui/ prenumelui către Monitoul Oficial al României, partea a III-a, avizată de către funcţionarul de stare civilă de la primăria de domiciliu.
• xerocopii de pe cartea de identitate, certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz ;

Important:

După publicare, exemplarul de monitor va fi expediat prin poştă, la cererea expresă a clientului, contracost, cu plata ramburs (în sumă de 11.6 lei) la adresa menţionată în cerere.

∙prin firma de intermediere, în situaţia în care cererea şi actele necesare au fost înaintate prin firma specializată în acest sens.

Etapa II

Intocmirea dosarului propriu-zis de schimbare a unmelui şi/sau prenumelui

Acte necesare

• Certificat de cazierul judiciar (valabil 6 luni)– de la Serviciul Cazier Judiciar din cadrul IPJ Cluj, str Decebal nr. 24- pe bază de Cerere tip completata cu majuscule si semnata de catre solicitant; Buletinul sau cartea de identitate in original (sau cartea de identitate provizorie); Certificatul de nastere si pasaportul pentru persoanele domiciliate in strainatate.
• Certificat de cazier fiscal –( valabil 30 de zile de la data emiterii si numai in scopul in care a fost eliberat)- de la Administraţia Finanţelor Publice CLUJ – NAPOCA, P-ta Avram Iancu nr. 19, pe bază de cerere, personal,
• copii legalizate de pe certificatele de stare civilă (după caz – de naştere/ naştere copil/ căsătorie/ deces al fostului soţ)
• un exemplar al Monitorului Oficial al României, partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui (să nu fie mai vechi de un an)
• copii simple de pe cartea de identitate a solicitantului/ sentinţa de divorţ, alte acte doveditoare etc
• consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
• consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt părinte, pentru copiii minori;
• declaraţii autentificate la notar – de tip consimţământ, de notorietate etc
• procura specială autentificată sau împuternicirea avocaţială, în original;
• orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

Precizări: Cetăţeanul român cu domiciliul în străinătare, va ataşa la cerere pe lângă documentele mai sus menţionate şi următoarele documente:

1) Paşaport românesc;

2) Adeverinţă cu ultimul domiciliu avut în România care se solicită de la Serviciul de evidenţă a persoanelor;

3) Declaraţie autentificată din care să rezulte că nu are datorii faţă de statul român, în locul certificatului de cazier fiscal. Aceasta va fi dată la: – notar public din România, la ambasada / consulatul roman din ţara în care se află cetăţeanul sau la un notar străin situaţie în care va conţine Apostila Conventiei de la Haga din 05 octombrie 1961, sau după caz spralegalizare.

Important de ştiut :

Cererea de schimbare a numelui se depune în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială autentificată, precum şi prin împuternicire avocaţială la primăria de domiciliu a persoanei care solicită schimbarea numelui, împreună cu următoarele documente:

Referitor la minor

• schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, pentru motive temeinice.
• schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Referitor la persoanele căsătorite

• în cazul în care soţii s-au învoit sa poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ.
• schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.
• Schimbarea numelui de familie dobândit prin căsătorie, ca urmare a unei dispoziţii administrative, nu are efect asupra numelui de familie dobândit la naştere.

Opoziţia la intenţia de schimbare a numelui