DIRECTOR GENERAL: MARCEL NICU BONŢIDEAN
DIRECTOR EXECUTIV – DIRECŢIA ORDINE PUBLICĂ ŞI TRAFIC RUTIER: OVIDIU BANGA
DIRECTOR EXECUTIV – DIRECŢIA INSPECŢIE ŞI CONTROL: SORIN OLTEAN
Poliţia Locală în municipiul Cluj-Napoca este constituită în Direcţie Generală aflată în subordinea directă a Primarului în conformitate cu HCL Nr. 85/22.03.2011 modificată prin HCL Nr. 141/01.06.2013, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea un număr de 311 poliţişti locali.
Poliţia Locală îşi desfăşoară activitatea în baza Legii Nr. 155 din 12 iulie 2010 Rep. care se completează cu Regulamentul – Cadru de Organizare şi Funcţionare a Poliţiei Locale H.G. Nr. 1332 din 23 decembrie 2010.
ISTORIC
”Vrednicia poliţistului nu depinde de mărimea gradului său, ci de capacitatea sa profesională”.
Dr. Eugen Bianu 1938
Propăşirea omenirii şi a naţiunilor se poate realiza numai într-o atmosferă de ordine şi pace, deoarece acolo unde nu este linişte şi pace, se opreşte evoluţia civilizaţiei, se stânjeneşte progresul social şi naţional.
Prin legea comunală a lui Cuza Vodă din 1864 (art. 88 şi 91) se crează poliţia comunală de pe lângă primării. Capul acestei poliţii a fost numit primarul, el având în atribuirea sa aplicarea legii de poliţie comunală.
Conducerea poliţiei în oraşele cu peste 3000 locuitori se putea încredinţa Prefectului de Poliţie.
Legea comunală din 1874 admite înscrierea în bugetul comunelor urbane a lefurilor agenţilor de poliţie comunală. În condica de procedură criminală de la 2 decembrie 1864 aceşti agenţi nu erau recunoscuţi ca ofiţeri de poliţie comunală şi din această cauză nu puteau constata infracţiuni, nici încheia procese verbale cu putere de lege.
Această stare de inferioritate a cauzat multe neajunsuri şi un conflict permanent de atribuţiuni între cele două poliţii.
Legea din 12 iunie 1878 a lui I. C. Brătianu hotărâtă a curma conflictul de atribuţiuni dintre poliţia comunală şi cea administrativă, acordă tuturor agenţilor comunali calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară cu dreptul de a constata contravenţiunile.
Legea din 1887 votată tot sub I. C. Brătianu obligă poliţia administrativă să execute măsurile de poliţie comunală cerute de primar sau de ajutoarele lui (art. 81); totuşi comunele urbane au continuat să aibă poliţia lor specială creându-se o stare de confuzie, din cauză că această lege nu abrogase expres Legea din 12 iunie 1878.
Legea din 23 iulie 1894 a lui Lascăr Catargiu continuă principiilor legii Brătianu din 1878 şi specifică următoarele:
- poliţia comunală se execută de agenţii poliţiei administrative
- lasă la facultatea oraşelor de a avea o poliţie comunală specială
- se recunoaşte că agenţii speciali ai poliţiei comunale, când vor exista, au calitatea de a constata contravenţiile poliţieneşti ca ofiţeri ai poliţiei judiciare. Ei însă fiind puşi sub ordinele primarilor, constatările şi trimiterile lor în judecată erau deviate de la ideea de justiţie spre cea electorală.
De aceea starea de confuzie rămâne neschimbată.
Legea Vasile Lascăr din 19 Decembrie 1894 pentru modificarea organizării poliţiei comunale urbane încearcă să înlăture confuzia creată de legea Catargiu din 1894 privind poliţia administrativă şi comunală. Legea specifică în mod special că numai agenţii poliţiei administrative fac poliţia comunală la oraşe.
Cu această lege se face un real progres – observă legiuitorul de la 1929 căci se stabileşte principiul unităţii de acţiune şi de direcţiune, adică să nu mai existe decât o singură poliţie, aceea a statului care singură şi exclusiv să se ocupe cu executarea legilor, ordonanţelor şi regulamentelor comunale.
Legea administrativă din 1936 recunoaşte primarului calitatea de şef al poliţiei comunale, rurale şi urbane.
Primarul este şeful poliţiei comunale şi exercită atribuţiunile de ordin gospodăresc ce decurg din acestă calitate, fie personal, fie prin ofiţerii şi agenţii de poliţie administrativă.